miercuri, 17 martie 2010

Vă mai amintiţi?













6 comentarii:

Dili spunea...

copilaria mea.....

Georgi spunea...

pozele astea imi dau un complex de sentimente foarte ciudat; in prima faza ma amuza, apoi ma rascolesc si ma fac sa fiu nostalgica. nu pentru ca imi este dor de comunisti sau comunism, dar pentru ca asta este copilaria noastra, viata noastra-inedita, asa grea cum a fost!

Georgi spunea...

am scris in acelasi timp, Dili, si am gandit si simtit la fel!

R spunea...

oo, da.
frustrant e ca unii regreta...

Anonim spunea...

Pentru acei 42 ani ne va trebui 420 de ani sa revenim la normal.

Stelian Muscalu spunea...

dili - da si eu ma gandesc la acele vremuri. Erau foarte multe parti bune pe care nici nu reuseam sa le percepem... nu stiu eram mai puri, mai putin incrancenati, mai putin stresati. Insa din pacate erau si mai multe chestiuni extrem de rele...
georgi - nu avem cum sa nu devenim nostalgici... asta nu inseamna neaparat ca regretam tot ce a fost. Regretam lucrurile bune... pe care trebuie sa le recunoastem

rux - si eu regret prieteniile stranse pe care le formam atunci. Jocul de fotbal de pe maidan... regret chiar simplitatea de atunci. Insa in acelasi timp imi aduc aminte si de cozile la care stateam pentru 1 kg de carne, sau pt 1 kg de portocale. Nu uit bancurile spuse in soapta fiindca vecinul de deasupra stiam ca e securist... acum cand ma gandesc ma amuz. mi-ar placea sa iau lucrurile bune de atunci sa le combin cu cele de acum... si sa creez o lume perfecta
anonim - in cel mai fericit caz 420